Multe persoane se confruntă cu diverse manifestări (amorțeli, dureri, deficite de forță etc.) care sunt interpretate ca hernie de disc. Însă doar 5% prezintă compresie asupra nervului sau rădăcinii care are la origine această patologie. De obicei, orice durere care iradiază spre membre este expres diagnosticată ca hernie de disc și persoana este direcționată spre investigații imagistice. Statistic vorbind, una din 2 persoane peste 40 ani prezintă modificări la nivelul discurilor intervertebrale – protruzii sau hernii. Prezența acestor modificări nu generează neapărat compresie pe nerv. Depinde de particularitățile anatomice ale persoanei, dimensiunea canalului rahidian și regiunea apariției acesteia.

Nervul poate fi comprimat în trei locuri:

  1. la originea acestuia (nivelul coloanei vertebrale),
  2. în locul distribuției în mușchi sau
  3. la nivelul articulațiilor (prin tunelurile fiziologice, fiind strangulat de ligamentele care mențin articulația).

Cea mai frecventa situație întâlnită este durerea lombară cu iradiere în picior pe locul doi fiind cervicobrahialgia (iradierea durerii din zona cervicală spre mână). Diferențierea dintre compresia cauzată de hernie de disc (la origine) și celelalte situații se poate face după relatările pacientului.

Dacă strangularea nervului se realizează la nivelul coloanei, durerea și amorțeala se propagă până la nivelul degetetelor (cuprinde întreg teritoriul inervat de acesta). Este acompaniată de un deficit de forță (nu poate merge pe vârfuri sau călcâie, instabilitate la nivelul genunchiului, slăbiciune la strângerea mâinii etc.). Această situație este datorată inactivării nervului care generează slăbiciunea musculaturii inervate de acesta.

În cazul în care durerea, amorțeala sau orice alte simptome este prezentă doar la nivel lombar cu iradiere spre fesă, coapsă, gambe, dar nu se propagă până în regiunea distală (degete), sunt valabile celelalte două situații. În situația regiunii cervicale, se păstrează același principiu.

În consecință, ghidându-ne după aceste reguli, oricine își poate stabili diagnosticul simptomatic. Diagnosticul clinic poate fi stabilit însă de către un medic specialist. Doar identificarea corectă a cauzei implică alegerea unui tratament adecvat și eficient.