Abordarea pacientului în terapie manuală este complet diferită de consultația alopată.

Prima frază pe care o aud de la foarte mulți pacienți care vin la consultație sună cam așa: „Am hernie de disc, spondiloză, cifoză” etc. și îmi pun pe masă rezultatele imagistice a IRM-ul sau radiografia.

Sunt foarte consternați când le spun că mă voi uita la aceste rezultate la sfârșitul consultației. Pentru mine este importantă relatarea pacientului și durerile pe care le are în acel moment: unde îl doare, când se accentuează, ce alte afecțiuni are în prezent sau cu ce s-a mai confruntat în trecut.

Eu nu tratez pacientul „pe bucățele” – gâtul, șalele sau picioarele – ci îl abordez ca un întreg.

Ca să mă înțelegeți mai bine: nervul vag (X) își are originea la baza craniului, în bulb, este răspunzător de corzile vocale și, în același timp, are legătură cu ficatul și alte organe interne. Asta este motivul pentru care, dacă acesta este afectat, pacientul poate avea dificultăți în a înghiți mâncare solidă sau are dereglări la nivelul ficatului. Și degeaba încerc să-i rezolv eu problemele cervicale, dacă persistă afectarea hepatică.

Un alt exemplu sunt durerile resimțite la nivelul toracelui în partea inferioară. Se manifestă ca un disconfort, rigiditate sau dificultate la mișcările de rotație. Una din cauzele acestor simptome este segmentul Th12-L1 (joncțiunea între coloana toracică și cea lombară). Acest segment este răspunzător de rotație. În același timp, în această regiune se află nervii care sunt răspunzători de rinichi.

În multe situații, pacienții care vin cu dureri toracice, când sunt întrebați dacă au și probleme renale, se uită surprinși la mine și își aduc aminte că într-adevăr au fost episoade de acest gen în trecut.

Și sunt numeroase astfel de interacțiuni. Organismul trebuie privit ca un întreg pentru că interacțiunile și legăturile care ne fac să funcționăm corect sunt numeroase și complexe.