Cate sedinte sunt necesare?
Efectul initial al tratamentului este resimtit, de obicei, dupa primele doua-trei sedinte. La unii pacienti acestea le sunt suficiente pentru recuperare completa. Desigur, aceasta categorie nu este foarte numeroasa. In primul rand, vorbim despre persoanele care se adreseaza imediat la medic si nu lasa boala sa ajunga intr-un stadiu cronic. Pentru majoritatea pacientilor planul de tratament arata in felul urmator.
Se efectueaza intre 2 si 5 sedinte de terapie la intervale de trei – patru zile, si, in acelasi timp, invatam pacientul anumite exercitii terapeutice. Acesta este asa numitul “curs de baza”, scopul caruia este eliminarea durerii si disfunctiilor de la nivelul coloanei, articulatiilor si muschilor. Dupa cum am mentionat mai sus, unor persoane le sunt suficiente aceste sedinte, dar, uneori, mai sunt efectuate sesiuni de corectie, care, daca este necesar, se pot repeta la intervale variind de la o saptamana pana la cateva luni.
Numarul de sedinte, intensitatea lor si procedurile indicate depind in mare masura de starea generala a pacientului, varsta, greutatea sa si de stadiul afectiunii. Este evident ca acesti factori influenteaza durata tratamentului. De asemenea si procesele de vindecare necesita timp. Chiar si o rana prin taiere de la nivelul unui deget are nevoie de pana la 10 zile pentru a se vindeca. Acelasi principiu este valabil si pentru coloana vertebrala. Cu atat mai mult cand exista afectiuni ca, de exemplu, hernia de disc sau scolioza, care necesita pana la un an pentru vindecare.
In orice situatie ne orientam dupa starea pacientului si senzatiile sale subiective. Dupa insanatosire, ca si orice medic, recomandam tratamentul profilactic. De obicei, consta intr-o vizita o data de doua ori pe an. Este mai simplu sa previi decat sa tratezi.
De ce trebuie realizat tratamentul la nivel global (spate, maini, picioare etc.)?
Cate sedinte sunt necesare sa ma fac bine?
Pentru a raspunde la aceste intrebari este importanta cunoasterea unor aspecte patofiziologice.
Este necesara urmatoarea clarificare initiala: segmentul vertebral sau unitatea functionala spinala este formata din doua vertebre alaturate, discul intervertebral, ligamente, muschi si nervi.
Sindromul vertebral, dezvoltat din numeroase motive, este caracterizat de urmatoarele reactii fiziologice:
- Contractura musculaturii paravertebrale
- Limitarea miscarilor la nivelul segmentului vertebral
- Durere localizata la structurile adiacente (resimtita spontan, la apasare sau la anumite miscari)
Din cauza proceselor descrise anterior avem un segment vertebral cu o mobilitate limitata in anumite directii. Pentru a ne pastra amplitudinea miscarii, fiziologic vom suprasolicita unitatile vertebrale invecinate. Astfel, aceste procese patologice se extind in mai multe regiuni, cauzand o fixare musculara generalizata.
La nivelul coloanei vertebrale sunt cateva “verigi slabe”: C5-C6, T11-T12, L4-L5. Sunt zonele de jonctiune intre segmentul cervical, toracic, lombar si sacrat. Cel mai frecvent durerea este localizata la aceste niveluri. O afectare cervicala va cauza o problema lombara si viceversa.
Tratamentul axat pe zona dureroasa nu este eficient. Amelioarea sindromului dureros local semnifica “doar tratament local”, fara impact asupra celorlalte zone. Tensiunea musculara ramasa la nivelul musculaturii invecinate va angrena in timp si pe cea din aria “tratata”. Si astfel ne intoarcem de unde am plecat.
Mai exista un aspect foarte important, rareori luat in calcul: aceasta fixare musculara generalizata, exprimata prin senzatii de tensiune, greutate, oboseala, durere etc. are un impact semnificativ asupra biomecanicii miscarii.
Biomecanica nu inseamna doar un sistem de parghii si interactiuni intre acestea. Cunoasterea acestui mecanism complex este imperios necesara oricarui medic care este preocupat de tratamentul recuperator.
Pentru o intelegere mai buna faceti va rog urmatorul exercitiu (este simplu si credeti-ma, veti afla ceva nou): din pozitia sculat in picioare puneti maina pe muschiul de la nivelul spatelui. Apoi miscati maina opusa, pe care o tineti la 90 grade in sus si in jos cu 15 – 20 cm.
Ceea ce s-a simtit la spate este muschiul multifidus (un stabilizator al coloanei vertebrale).
De ce? Ce relatie este inte mana si spate?
In realitate exista numeroase interactiuni: in momentul in care noi vrem sa miscam o maina, creierul in primul rand da comanda la muschii care ne tin spatele drept si abia dupa la cei ce realizeaza miscarea mainii. Este o dovada ca miscarea in sine este o actiune complexa, sanatatea sistemului locomotor depinzand de o multitudine de factori care trebuie luati in calcul.
Acestea sunt motivele de ce este dificil de prognozat cu exactitate “cate sedinte sunt necesare pentru vindecare”.
Un lucru este cert: pacientul trebuie sa fie mai bine la sfarsitul tratamentului decat la inceputul acestuia.