Atunci cand apari erori de “hardware”, insemnand dureri medii sau acute (dureri de cap, spate, muschi sau articulatii, stare de oboseala, tulburari emotionale, de dispozitie sau atentie) sau disfunctionalitati, cautam specialistul care se ocupa specific de asta. Adica ducem la medic simptomatologia, nu cauza ei. Neglijam astfel faptul ca o mare parte din durerea si disfunctia pe care o experimentam este adesea o problema cu „software-ul” nostru.
Acum sa vedem la nivel de detaliu. Medical vorbind, oamenii au receptori la nivelul pielii si corpului care, in functie de stimuli (atingere, presiune, cald, frig, durere) creeaza o reactie. Reactia inseamna raspuns neuromuscular: retragere brusca, extindere, incordare musculara, poate inlemnire sau crispare.
Aceste informatii (reactiile) sunt vitale pentru a evita un traumatism al unei structuri (muschi, ligament, organ etc.) dar, uneori, ceea ce a generat evitarea initiala nu mai este valabil, iar corpul nostru este blocat in acest pattern de fuga.
Exemplu: amintiti-va cand mergeti sa faceti poza de buletin: sunteti rugati sa aplecati capul, coborati barbia, sa priviti inainte etc. pentru a va centra in poza. Pentru ca noi nu stam drept tot timpul, ci in pozitii memorate. Sunt pozitii / posturi involuntare pastrate de corpul nostru. De multe ori tindem sa dam vina pe activitatile zilnice - stau mult la birou, merg stramb - dar in 90% din cazuri nu este asa.
Creierul nostru, in fiecare milisecunda, face un check atat a propriilor semnale (interoceptie) cat si celor care vin din exterior (exteroceptie), incercand sa mentina echilibrul organismului. Uneori, semnalele proprii sunt eronate: am evitat o cadere si anumite grupe musculare s-au contractat. Ulterior creierul primeste inca informatia eronata ca exista riscul de a cadea si observam ca “stam stramb”, nu mai putem sa facem o genuflexiune, cand ne spalam la chiuveta ne doare spatele, dupa o perioada la birou avem dureri cervicale etc.
