Te doare umarul de ceva timp? Ai facut tratamente, infiltratii, poate chiar exercitii, dar durerea nu a trecut? Sau poate a migrat spre gat, sau invers? Daca da, e foarte posibil sa nu fie doar o problema locala. Umarul nu functioneaza singur. E o piesa dintr-un lant complex, care include coloana, toracele, omoplatul, gatul si chiar zona lombara. Iar cand una dintre aceste verigi se dezechilibreaza, apar compensatiile. Apoi durerea.

Acest articol aduna observatiile clinice si experienta a doi medici specializati — un ortoped cu expertiza chirurgicala in umar si un neurolog axat pe patologia coloanei vertebrale si a nervilor periferici. Scopul este de a oferi o imagine completa, nu doar a ceea ce se vede pe RMN, ci a felului incare umarul functioneaza (sau disfunctioneaza) in viata de zi cu zi.

Anatomia functionala a umarului – mai mult decat o simpla articulatie

Umarul este una dintre cele mai mobile parti ale corpului nostru, dar si una dintre cele mai sensibile. Ne permite sa ridicam bratul, sa ne intindem dupa ceva pe raft, sa ne pieptanam sau sa ne prindem centura de siguranta. Pentru ca aceste miscari sa fie posibile, e nevoie ca mai multe structuri sa lucreze impreuna, in echilibru: oase, muschi, tendoane si ligamente.

Daca unul dintre aceste elemente nu functioneaza corect — fie din cauza unei posturi gresite, a unui traumatism sau a lipsei de miscare — intregul mecanism se poate dezechilibra. De exemplu, statul indelungat la birou cu umerii adusi in fata, lipsa exercitiilor care implica partea superioara a spatelui sau o problema la nivelul bazinului pot afecta, in timp, functia umarului.

De aceea, durerea aparuta in umar nu este intotdeauna cauzata de o inflamatie locala. Poate fi rezultatul unui dezechilibru mai vechi sau mai profund. Tratamentul eficient incepe cu intelegerea modului in care toate aceste componente lucreaza impreuna.

Ce numim "umar" este, de fapt, un sistem format din patru articulatii care trebuie sa colaboreze:

  • gleno-humerala – cea mai cunoscuta, unde capul osului bratului se articuleaza cu omoplatul;
  • acromio-claviculara – intre clavicula si o proeminenta osoasa a omoplatului;
  • sterno-claviculara – unde clavicula se uneste cu sternul;
  • scapulo-toracica – unde omoplatul aluneca peste torace (cutia toracica).

Toate aceste articulatii trebuie sa se miste armonios. Daca, de exemplu, omoplatul nu se misca corect pe torace sau muschii din jurul lui nu sunt echilibrati, umarul va incerca sa compenseze. In timp, aceasta adaptare duce la suprasolicitare, inflamatii sau chiar rupturi.

In concluzie, pentru a intelege si trata corect o durere de umar, este nevoie sa privim nu doar umarul in sine, ci si cum functioneaza intregul lant care il sustine.

Doar una dintre ele, gleno-humerala, este ce simtem cand ne gandim la "umar". Dar fara coordonarea fina a celorlalte trei, miscarea este compromisa. Frecvent orice dezechilibru la nivelul toracelui sau bazinului se transmite automat in sus, prin lanturile miofasciale, pana la umar. De asemenea, este importana legatura functionala dintre umar si coloana cervicala si chiar lombara, care pot genera compensatii adaptative.

Cele mai frecvente cauze ale durerii de umar

1. Problemele tendonului si ale coafei rotatorilor

Umarul este sustinut de o structura de muschi si tendoane care poarta numele de "coafa rotatorilor". Aceasta mentine osul bratului bine fixat in articulatie si ajuta la miscarile fine si controlate ale bratului.

Atunci cand aceste tendoane se inflameaza sau se uzeaza (ceea ce numim tendinita), sau cand se rup partial, apar durerea si dificultatile la miscare. Aceste probleme apar mai ales la persoanele care folosesc des bratul deasupra capului (cum ar fi cei care lucreaza la rafturi inalte, pictori, sportivi sau cei care lucreaza mult la calculator fara o postura adaptata).

Coafa rotatorilor este formata din patru muschi care stabilizeaza capul humeral in articulatie: supraspinos, infraspinos, subscapular si rotund mic. Tendinopatia sau ruptura partiala a supraspinosului este printre cele mai frecvente afectiuni ortopedice ale umarului.

Cum apare:

  • statul prelungit la birou cu umerii anturati;
  • activitati repetate peste nivelul capului;
  • lipsa unei musculaturi scapulare active;
  • microtraumatisme repetate.

Cum se simte:

  • durere nocturna, perturba somnul;
  • limitarea abductiei (ridicarea laterala a bratului);
  • dificultate la imbracare, igiena, purtat sacose;
  • uneori scaderea progresiva a fortei.

Colaborarea ortoped-neurolog este esentiala cand exista suspiciunea unei afectari asociate de nerv suprascapular — frecvent comprimat de chisturi paralabrale invizibile fara o ecografie sau RMN precis.

2. Bursita subacromiala

Intre oasele umarului exista un mic spatiu care permite miscarea lina a tendoanelor. Acest spatiu este captusit cu o bursa, un fel de pernita cu lichid, care reduce frecarea. Cand aceasta bursa se inflameaza, apare bursita.

Durerea se simte mai ales cand ridici bratul sau cand dormi pe partea afectata. Poate fi o durere ascutita sau o jena continua, care se accentueaza seara.

Inflamatia bursei dintre acromion si tendonul coafei. Este frecventa la persoanele care folosesc bratul peste nivelul umarului, dar si la cei cu pozitie cifotica(aplecat in fata).

Cum se simte:

  • durere laterala;
  • agravata la stat pe partea afectata;
  • durere la somn sau la final de zi.

Frecvent interfera cu situatiile de incarcate posturala: trapez hiperactiv, omoplat “blocat”, cervical rigid — toate acestea favorizeaza inflamatia bursei prin frictiune cronica.

3. Durerile "venite" de la coloana

Desi simti durerea in umar, uneori cauza este mai sus, in gat sau chiar in coloana vertebrala. Discurile dintre vertebre se pot deteriora si pot apasa pe nervi care trimit semnale catre umar si brat.

Acest tip de durere poate fi insotit de furnicaturi, amorteli sau senzatie de slabiciune in brat. Adesea, apare dupa stat prelungit intr-o pozitie incomoda sau dupa miscari bruste ale gatului.

Herniile cervicale sau compresiile radiculare pot genera durere in umar care mimeaza o tendinita sau bursita.

Cum se diferentiaza:

  • durerea radiaza spre brat, degete;
  • apar amorteala, furnicaturi, scadere de forta;
  • testele pentru umar sunt negative, iar coloana cervicala este dureroasa la mobilizare.

Se recomanda un RMN cervical sau EMG atunci cand apar simptomele neurologice chiar in lipsa durerii cervicale. Afectarea poate fi asimptomatica la sursa.

4. Umarul inghetat (capsulita adeziva)

Aceasta afectiune apare atunci cand capsula care inveleste articulatia umarului se inflameaza si se intareste, ceea ce limiteaza sever miscarile.

Este o boala autolimitata care apare frecvent la femei in perioada peri-menopauzala, adesea pe fond metabolic (tiroida, diabet).

De obicei, incepe cu o durere surda, constanta, care devine tot mai deranjanta, mai ales noaptea. Treptat, umarul devine tot mai rigid, iar miscarile devin tot mai limitate. Recuperarea poate dura luni sau chiar peste un an, in cele mai multe cazuri isi revine complet cu tratament conservator.

Fazele bolii:

  • faza dureroasa: durere profunda, insomnie, anxietate;
  • faza rigida: limitare severa a mobilitatii;
  • faza de recuperare: durerea scade, mobilitatea creste lent.

Chirurgia nu este indicata. Se recomanda: fizioterapie terapie manula, exercitii izometrice ghidate, in unele cazuri infiltratii cu cortizon liposolubil. Are un impactul psihosomatic frecvent, accentuat de stresul si suprasolicitarea pacientilor.

5. Leziuni neurologice periferice

Anumiti nervi care trec prin umar sau pe langa el pot fi afectati de traumatisme, presiune sau suprasolicitare. Cand acesti nervi sunt iritati, pot trimite semnale catre creier sub forma de durere, arsura, amorteala sau slabiciune.

Daca nervul este prins sau presat intr-o zona ingusta, poate fi nevoie de tratament specific sau chiar de interventie chirurgicala.

Nervul suprascapular - poate fi comprimat de chisturi paralabrale sau prin hipertrofia muschiului infraspinos (la sportivi).

Nervul axilar - prin sindromul de compresie in spatiul quadrilateral.

Nervii claviculari sau brahiali - pot fi prinsi intre clavicula si pectoralul mic.

Simptomele pot fi insidioase si se confunda usor cu dureri musculare. Examenul neurologic atent si EMG-ul fac diferenta.

Ce faci daca te doare umarul

Abordarea ortopedica incepe intotdeauna cu o anamneza atenta: de cat timp exista durerea, in ce conditii apare, ce tratamente s-au incercat pana atunci si cat de mult afecteaza functional viata pacientului. O intrebare-cheie folosita frecvent este: „Cat din functia normala a umarului ai avut in ultimele 4 saptamani, comparativ cu cel sanatos?” — acesta este scorul SSV (Subjective Shoulder Value), un indicator simplu si eficient pentru decizia terapeutica.

Dupa aceasta autoevaluare, urmeaza testele clinice care verifica mobilitatea activa si pasiva, simetria miscarilor omoplatilor, durerea la anumite gesturi sau forta musculara. De multe ori, simpla observare a pacientului in picioare, cu bratele ridicate in plan scapular sau intinse in fata cu rezistenta aplicata, poate oferi informatii valoroase despre tipul de leziune.

Daca este suspectata o leziune a coafei rotatorilor, se completeaza evaluarea cu o ecografie dinamica — un instrument extrem de util pentru a vedea in timp real cum se misca tendoanele si daca exista rupturi. RMN-ul este recomandat doar in cazul in care tratamentul conservator nu da rezultate sau daca se suspecteaza o ruptura severa, o patologie intraarticulara complexa sau un chist paralabral.

In cazurile in care testele clinice sau simptomatologia indica o posibila afectare neurologica (amorteli, furnicaturi, pierdere de forta), se completeaza investigatiile cu electromiograma (EMG) si, daca este necesar, un RMN cervical.

Prin aceasta abordare in pasi — anamneza, testare functionala, imagistica directionata — ortopedul poate diferentia durerea cauzata de inflamatie simpla de cea provocata de o ruptura majora sau o compresie nervoasa, ceea ce permite adaptarea rapida a tratamentului.

Pentru o mai buna orientare, iata un mic ghid vizual cu miscari simple pe care le poti face acasa, care pot da indicii despre tipul de problema prezenta:

Test 1: Ridicarea bratului lateral

  • Stai in fata oglinzii si ridica bratul drept lateral, cu palma in jos.
  • Observa daca apar durere, dificultate sau asimetrie fata de bratul sanatos.
  • Daca durerea apare intre 60° si 120°, poate fi vorba de o problema la nivelul coafei rotatorilor sau bursita subacromiala.

Test 2: Atingerea omoplatului opus

  • Intinde bratul peste umar si incearca sa atingi omoplatul opus cu palma
  • Dificultatea sau durerea indica adesea o capsulita adeziva („umar inghetat”) sau probleme de mobilitate scapulara.

Test 3: Sprijinul mainii in talie

  • Pune mana pe sold si incearca sa impingi usor cotul spre inapoi.
  • Durerea profunda sau lipsa de miscare poate fi semn de tendinita a subscapularului sau rigiditate capsulara.

Test 4: Intinderea bratului in fata cu o greutate usoara

  • Tine o sticla de apa (0,5-1 L) si ridica bratul drept inainte pana la nivelul umerilor.
  • Daca nu poti mentine pozitia fara durere sau apare slabiciune, poate exista o leziune de coafa sau o problema neurologica.

Aceste teste nu inlocuiesc evaluarea medicala, dar pot fi un prim pas pentru a intelege daca este nevoie de investigatii suplimentare.

Durerea de umar nu trebuie ignorata, mai ales daca persista sau se agraveaza in timp. Este important sa observi cand apare, in ce conditii se accentueaza si daca este insotita de alte simptome precum amorteala, slabiciune sau limitare de miscare. Aceste detalii pot orienta rapid catre o cauza anume.

Daca durerea este prezenta de cateva saptamani si nu s-a ameliorat cu masuri simple (repaus, antiinflamatoare usoare, evitarea miscarilor dureroase), este momentul sa consulti un specialist.

Iata cateva repere utile:

  1. Scor functional SSV: cat din functia ta reala ai folosit in ultimele saptamani? Sub 80% – necesita evaluare.
  2. Teste de screening: incerca sa ridici o sticla de 2 L la orizontala cu bratul afectat. Nu poti? E un semn de alarma.
  3. Durere nocturna sau persistenta? Poate fi bursita, tendinita sau chiar debut de capsulita. Necesita interventie precoce.

Cand se trateaza conservator, cand se opereaza?

Infiltratiile pot aduce un efect antiinflamator temporar, dar nu trateaza cauza reala a durerii.

Cortizon – este singurul tip de infiltratie recomandat in cazul durerilor subacromiale severe, dar doar o singura data. Rolul sau este de a reduce inflamatia bursei, astfel incat pacientul sa poata incepe kinetoterapia. Mai multe infiltratii repetate pot induce fibrozarea tendonului si accentua leziunile existente.

PRP (plasma imbogatita cu trombocite) – nu si-a dovedit eficienta in tratamentul tendinitelor de coafa rotatorilor. In plus, exista o mare variabilitate intre tipurile de PRP utilizate, ceea ce face dificila standardizarea rezultatelor. Aceasta metoda este costisitoare si, in prezent, insuficient sustinuta de dovezi pentru patologia umarului.

Elongatiile si alte terapii pasive – nu sunt recomandate in cazul umarului dureros, intrucat nu adreseaza cauza mecanica si pot chiar accentua problemele existente.

Tratamentul durerii de umar depinde foarte mult de cauza, de gravitatea leziunii si de cat de mult afecteaza calitatea vietii pacientului. De regula, se incepe cu un tratament conservator, care urmareste sa reduca durerea si sa imbunatateasca functia fara interventie chirurgicala.

Statisticile clinice arata ca doar aproximativ 5% dintre pacientii care se prezinta cu dureri de umar ajung sa aiba o indicatie chirurgicala clara. Ceilalti 95% beneficiaza, in majoritatea cazurilor, de tratamente conservatoare eficace. Acest fapt subliniaza importanta unei evaluari functionale corecte, care poate preveni interventii inutile si poate ghida spre recuperarea completa prin metode non-invazive.

Printre situatiile care intra in cei 5% si necesita interventie chirurgicala se numara:

  • rupturi masive sau complete ale coafei rotatorilor, in special daca sunt insotite de pierdere de forta si amiotrofie musculara;
  • luxatiile recidivante ale umarului, in special la pacienti tineri activi, unde tratamentul conservator are risc mare de esec;
  • sindroame de compresie nervoasa care nu raspund la tratament conservator si afecteaza functional membrele superioare;
  • rupturi traumatice aparute la sportivi sau in urma unor accidente, unde tesutul sanatos poate fi reatasat eficient daca interventia este rapida.

Tratamentul durerii de umar depinde foarte mult de cauza, de gravitatea leziunii si de cat de mult afecteaza calitatea vietii pacientului. De regula, se incepe cu un tratament conservator, care urmareste sa reduca durerea si sa imbunatateasca functia fara interventie chirurgicala.

Acesta poate include: fizioterapie, terapie manuala, exercitii ghidate, modificarea posturii, si educatie privind miscarile corecte in activitatile zilnice. Uneori se poate recomanda si o infiltratie cu cortizon, dar doar in cazuri atent selectionate.

Daca dupa 3-6 luni de tratament conservator simptomele persista sau se agraveaza, se ia in considerare interventia chirurgicala — mai ales daca este vorba de o ruptura completa de tendon sau de o instabilitate repetata (cum ar fi luxatiile recurente).

  • Tendinite, bursite, durere mecanica — se trateaza prin recuperare: corectarea lantului kinetic, fizioterapie, terapie manuala, exercitii ghidate si control postural.
  • Rupturi mari, retractate, fara ameliorare dupa 6 luni — se indica interventie artroscopica cu reinsertia tendonului. Postoperator: orteza, imobilizare 4-6 saptamani, recuperare progresiva 6-10 luni.
  • Instabilitate recurenta (luxatii) — necesita chirurgie precoce pentru a preveni afectarea permanenta a cartilajului si recidivele.
  • Patologii neurologice — se abordeaza integrat, uneori chirurgical (decompresie nervi), alteori doar prin reechilibrare posturala si tratament specific.

Concluzie

Intelegerea cauzei durerii de umar este primul pas catre un tratament eficient. Este important sa privesti aceasta articulatie nu ca pe un punct izolat, ci ca parte a unui intreg sistem in miscare. De multe ori, ce pare o durere simpla in umar este, de fapt, rezultatul unor dezechilibre acumulate din alte zone ale corpului.

Nu exista o solutie unica. Fiecare pacient are propriul context: postura, activitate zilnica, istoricul de traumatisme sau afectiuni. Cheia este evaluarea completa si alegerea celui mai potrivit traseu de recuperare — fie ca vorbim de exercitii, terapie manuala sau, in cazuri selectionate, chirurgie.

Durerea de umar e un simptom, nu un diagnostic. Poate avea cauze multiple, de la tendinite simple pana la compresii nervoase sau rupturi cronice. Abordarea corecta porneste de la o evaluare clinica detaliata, in care ortopedul si neurologul colaboreaza pentru a identifica lantul care s-a dezechilibrat.

  1. Nu trata durerea izolat.
  2. Cauta mecanismul.
  3. Alege interventia doar daca e cu adevarat necesara.

Un umar functional se mentine prin control, echilibru si miscare ghidata. Nu prin repaus si injectii repetate.