Artroza este o boală a articulațiilor, de cauză degenerativă, fiind însoțită de distrugerea cartilajului articular. Dacă suferința este îndelungată se produc modificări ale oaselor ce formează articulația, find însoțită de procese inflamatorii și degenerarea țesuturilor periarticulare (ligamente, membrana sinovială etc.).

Consecințele acestor modificări ale componentelor articulare sunt: durerea, rigiditatea articulației și limitarea mișcărilor normale. Practic, orice articulație poate fi afectată de procesul artrozic, dar cel mai des afectate sunt articulațiile frecvent solicitate: șoldurile (coxartroză), genunchii (gonartroză), coloana vertebrală (spondiloartroza).

Cauzele sunt numeroase (factori genetici, vârstă, sex, traumatisme) dar, în mare măsură, sănătatea articulațiilor depinde de sistemul muscular și ligamentar care o înconjoară.

Dezvoltarea patologiei, la fel ca și procesul de recuperare, depinde de mișcare. Pentru a înțelege mai bine procesul vom analiza două grupe musculare: flexorii și extensorii. Acestea sunt dispuse în părțile opuse ale articulației. Contracția flexorilor are ca rezultat flexia articulației, contracția extensorilor-extensia. Contracția simultană a ambelor grupe apropie suprafețele articulare și determină compresia și stabilizarea articulației.

În ziua de astăzi foarte multe persoane au o viață sedentară, ceea ce duce la o contracție exagerată a anumitor grupe musculare și în consecință a suprasolicitării articulațiilor. Cartilajul care acoperă articulația nu este inervat (altfel orice mișcare ar provoca durere). Inițial durerea este cauzată cel mai frecvent de tensiunea și suprasolicitarea țesuturilor care susțin articulația (mușchi, ligamente, tendoane), fiind resimțită mai ales în mișcare. Abia în etapele ulterioare, când apare distructia suprafeței cartilaginoase și deformarea articulației, durerea se accentuează, fiind prezentă și în repaus.

Odată apărute, modificările patologice ale cartilajului articular nu pot fi regresate, la fel și deformările osoase. Medicația utilizată are efect de susținere și este ineficientă fără o recuperare corectă care vizează câteva direcții importante:

  1. Terapie manuală atât asupra articulației implicate cât și celorlalte învecinate (șold, genunchi, picior). Acest tratament trebuie efectuat bilateral (la ambele membre) pentru că pacientul involuntar își protejează articulația afectată, suprasolicitând celelalte.
  2. Program de exerciții de stretching și de tonifiere a musculaturii.
  3. În situația unei degradări avansate articulare se administrează medicație orală sau infiltrații intraarticulare

Dacă tratamentul este efectuat corect (atât de către terapeut cât și de pacient) rezultatul este vizibil, iar necesitatea efectuării unei intervenții chirurgicale scade.