„Doar îmi știu diagnosticul. Am hernie de disc, lombosciatică, epicondilită, cervicobrahialgie etc. Programați-mă direct la tratament.”

Diagnosticele sunt consecințe. Vreau să înțeleg de ce s-a ajuns la această patologie organică. De ce hernia de disc este acolo și nu în altă parte? Poate mai există modificări patologice care sunt momentan subclinice și pacientul nu-și dă seama de ele? Încerc să reconstitui tabloul și istoricul dezvoltării patologice a organismului. Doar dacă reușesc să-mi fac o idee, discutăm despre tratament. Pentru că va fi mai bine după, va exista un rezultat. Doar atunci pot decide: este operația o soluție sau nu? Va ameliora tabloul clinic și implicit starea pacientului?

Majoritatea patologiilor se manifestă prin durere. Ea este factorul care face persoana să apeleze la tratament. Însă simptomele diferă de la o persoană la alta. Pe unii îi doare când stau culcați, la alții se ameliorează în șezut, când se mișcă sau se opresc. Investigațiile imagistice doar certifică gradul disfuncției locale (fractură, hernie de disc, inflamație). Dacă excludem varianta unui traumatism direct, aceste constatări nu sunt foarte relevante pentru evoluția clinică a pacientului. Hernia de disc nu se manifestă identic, indiferent că statistic majoritatea sunt localizate în același segment vertebral. De aici apare întrebarea: de ce unii sunt bine iar alții nu?

Unul din cazurile care s-a prezentat de curând în clinică:

Doamnă cu vârstă de 41 ani. În istoric, un episod manifestat prin durere lombară în noiembrie 2015, ameliorat la antiinflamatoare, în octombrie 2016. După un efort, a reapărut durerea lombară centrală, „ca un cuțit”, ameliorată după două săptămâni la tratament antiinflamator. În momentul consultației, dumneaei prezenta doar un discomfort local, fără alte simptome.

Examenul neurologic fără modificări majore (doar reflexele achiliene diminuate), fără deficite de forță sau alte manifestări patologice.

Examenul imagistic a identificat modificări patologice semnificative, pe care însă organismul acesteia le compensează foarte bine.

Dacă m-aș orienta doar după imagistică, trebuie operată de urgență. Starea clinică neagă acest lucru.

De multe ori, pacienții ne sună pentru a cere o părere: putem sau nu să-i ajutăm? În situații dificile, pentru a evită deplasările inutile sau potențial daunătoare pentru pacient, se poate discuta telefonic în prealabil. Numărul meu de telefon este oricând disponibil, în cazul solicitării, la personalul de la recepție.

Din discuții ne orientăm asupra cazului, dar numai un consult poate da certitudine. Nu putem trata pe cineva online sau prin telemedicină pentru că dureri, parestezii sau  deficite motorii pot fi cauzate de o multitudine de factori.

Am ajutat mulți pacienți. Cu diverse patologii: hernii de disc care aveau indicație de operație, patologii ale tendoanelor care generau dureri timp de ani de zile, cefalee sau dureri inghinale, frică de avion și instabilitate emoțională după decese sau divorțuri. Mulți.

Am avut și insuccese. Organismul uman este complex. Nu întotdeauna reușim să-l stabilizăm. Este o muncă asiduă de ambele părți: noi și pacientul. Ambii suntem importanți.

Depinde și de scopul fiecăruia. Nu luăm noi decizii pentru pacient. Vrea doar „să-și rezolve problema” local? Ok, trece durerea, se restabilesc funcțiile normale ale organismului și ne despărțim. Cei care vor să meargă mai departe, îi ajutăm, identificăm dezechilibrele, optimizăm organismul, ca pe un întreg, să ruleze la capacitate maximă. În acest caz, lucrurile sunt de lungă durată, ne revedem mai rar. Îl ajutăm pe pacient să identifice și să formuleze ce nu-i „place”, ce nu poate controla, momentele când organismul îi face „farse”: în fața unui public, la serviciu, acasă, la examen etc. Avem pacienți care vin pentru corecție emoțională, optimizarea performanțelor în sport, depășirea barierelor personale, fiecare cu obiectivul său.

Voi decideți. Însă cea mai lungă călătorie începe cu primul pas. Consultația.