Aceasta fraza am auzit-o de la o pacienta la sfarsitul consultatiei. Adica dupa 40 min in care am identificat unde este problema care ii genereaza durerea, de ce cand se uita in oglinda un umar este mai jos si de ce buricul ei „se uita” spre dreapta, in loc sa fie centrat (in eventualitatea in care ar fi vrut sa-si puna piercing in buric nu ar fi aratat prea „cool”).

Poate nu am fost prea convingator? Sau nu a inteles? Sau a fost prea multa informatie? Sau nu este gata sa inteleaga? Nu stiu.

Prima noastra intalnire este dedicata aproape in exclusivitate explicatiilor care raspund la intrebarea „de ce?” si aceste de ce-uri sunt numeroase si foarte variate. In cursurile pe care le-am urmat, o mare importanta se acorda asa numitului „diagnostic vizual”: cum merge persoana, care umar este mai jos, care genunchi este dus inauntru, daca „tropaie” sau trage piciorul etc. Toate aceste elemente imi permit sa identific „disfunctiile” persoanei, iar in etapa diagnostica sa precizez cauza care le-a declansat. Durerea este secundara. Este ultima veriga din lant, cu toate ca ea aduce pacientul la noi.

Ca exemplu, pentru o mai buna intelegere a subiectului in cauza, inchipuiti-va ca in pantof aveti o petricica. O sa va incomodeze sa mergeti corect? Cred ca da. Care este reactia fiziologica? Sa pasim astfel ca aceasta pietricica sa nu genereze prea mult discomfort: vom ridica piciorul mai sus, vom pasi un pic altfel. In consecinta, genunchiul este solicitat mai mult, apoi bazinul, apoi celalat picior este implicat si aceste devieri de la starea normala se extind in sus – spate, gat, maini… Ca rezultat: se modifica toata postura.

Incercati sa vizualizati o persoana care are un picior in ghips si merge fara carje. Este evident ca veti vedea de la o posta ca ceva nu este in regula cu el (indiferent ca sta pe scaun, merge sau face orice alta activitate). Eu am fost invatat sa vad si sa analizez aceasta cascada de modificari, chiar si minore, si sa caut ghipsul sau pietricica.

Mai este un aspect: inchipuiti-va ca aceasta pietricica este la nivelul capului sub sapca (palarie) si este suficient de mare ca sa fie iritanta. Ca rezultat: nu poti dormi pe partea cu pricina, incerci sa te scarpini si nu ajuta, te enerveaza, te incomodeaza etc. In general, „pietricelele” de la cap (nemaivorbind de organe) sunt mai greu de gasit decat cele de la picior, bazin sau spate.

Iar cel mai interesant pentru mine este sa le tratez. Iar cand reusesc, primesc cea mai mare satisfactie.