Această frază am auzit-o de la o pacientă la sfârșitul consultației. Adică după 40 min în care am identificat unde este problema care îi generează durerea, de ce când se uită în oglindă un umăr este mai jos și de ce buricul ei „se uită” spre dreapta, în loc să fie centrat (în eventualitatea în care ar fi vrut să-și pună piercing în buric nu ar fi arătat prea „cool”).

Poate nu am fost prea convingător? Sau nu a înțeles? Sau a fost prea multă informație? Sau nu este gata să înțeleagă? Nu știu.

Prima noastră întâlnire este dedicată aproape în exclusivitate explicațiilor care răspund la întrebarea „de ce?” și aceste de ce-uri sunt numeroase și foarte variate. În cursurile pe care le-am urmat, o mare importanță se acordă așa numitului „diagnostic vizual”: cum merge persoana, care umăr este mai jos, care genunchi este dus înăuntru, dacă „tropăie” sau trage piciorul etc. Toate aceste elemente îmi permit să identific „disfuncțiile” persoanei, iar în etapa diagnostică să precizez cauza care le-a declanșat. Durerea este secundară. Este ultima verigă din lanț, cu toate că ea aduce pacientul la noi.

Ca exemplu, pentru o mai bună înțelegere a subiectului în cauză, închipuiți-vă că în pantof aveți o petricică. O să vă incomodeze să mergeți corect? Cred că da. Care este reacția fiziologică? Să pășim astfel ca această pietricică să nu genereze prea mult discomfort: vom ridica piciorul mai sus, vom păși un pic altfel. În consecință, genunchiul este solicitat mai mult, apoi bazinul, apoi celălat picior este implicat și aceste devieri de la starea normală se extind în sus – spate, gât, mâini… Ca rezultat: se modifică toată postura.

Încercați să vizualizați o persoană care are un picior în ghips și merge fără cârje. Este evident că veți vedea de la o poștă că ceva nu este în regulă cu el (indiferent că stă pe scaun, merge sau face orice altă activitate). Eu am fost învățat să văd și să analizez această cascadă de modificări, chiar și minore, și să caut ghipsul sau pietricica.

Mai este un aspect: închipuiți-vă că această pietricică este la nivelul capului sub sapcă (pălărie) și este suficient de mare ca să fie iritantă. Ca rezultat: nu poți dormi pe partea cu pricina, încerci să te scarpini și nu ajută, te enervează, te incomodează etc. În general, „pietricelele” de la cap (nemaivorbind de organe) sunt mai greu de găsit decât cele de la picior, bazin sau spate.

Iar cel mai interesant pentru mine este să le tratez. Iar când reușesc, primesc cea mai mare satisfacție.

P.S. Uitați-vă cum merge această fată (la fiecare pas are tendința să cadă spre stânga).