Vise și riscuri. Internetul abundă cu videouri de genul acesta. Vrem repede și pentru totdeauna. Dar sunt foarte puțini care arată că o ședință de acest tip poate avea consecințe. O știm noi, oamenii care fac recuperare. NU într-o ședință.  

Eu pot să „trosnesc” oasele. Am învățat cum să o fac, când să o fac și care sunt persoanele la care o pot face. Există terapeuți ce cunosc primele două lucruri și îl ignoră pe ultimul: cui i se poate aplica o manipulare. Așa că „trosnesc” tot ce mișcă: coloană, picioare, mâini etc. Pacienții sunt fericiți, durerea și limitarea amplitudinii mișcării se reduce semnificativ și imediat. Însă, mulți dintre ei resimt consecințele peste câteva zile. Ceea ce s-a ameliorat a revenit cu o intensitate mai mare, fiind însoțită de apariția unor noi zone dureroase.  

Și atunci sunt două situații: 
 1. Terapeutul respectiv era în trecere prin localitate și nu mai este de găsit;
 2. Pacientul mai „beneficiază” de câteva ședințe de ajustări ce nu au efect sau situația se înrăutățește.

Și caută un alt terapeut.   

Pentru a limita riscurile s-au reglementat regulile și persoanele care sunt abilitate a face aceste manevre. Pentru că au survenit decese după mobilizările cervicale. Ruptura arterelor vertebrale, care sunt lipite de coloana cervicală și asigură vascularizația creierului, duce la deces în câteva minute. Ambulanța doar constată evenimentul. Riscul mobilizărilor coloanei lombare este mai mic, dar există. La fel și la celelalte articulații.  

Eu nu fac mobilizări decât la pacienții la care am un istoric și o evaluare completă. Și atunci o fac cu grijă. La orice pacient trebuie ținut cont de foarte mulți factori: vârstă, patologiile asociate, „ciocurile” osoase, herniile de disc, fragilitatea vasculară, crize epileptice în istoric etc.  

În repetate rânduri se spune că coloană vertebrală este interconectată cu întregul organism. Cuvântul „interconectat” se referă exact la influența reciprocă. Coloana vertebrală, pe de o parte, afectează corpul dar, pe de altă parte, poate suferi și datorită perturbărilor din organism. Neglijarea acestui tipar duce la exacerbări frecvente și la reapariții ale bolii. 

Blocarea mișcării fiziologice în articulație are ca efect spasmul musculaturii înconjurătoare, scurtarea/alungirea ligamentelor, modificarea troficității țesuturilor și apariția unui fenomen iritativ/inflamator local. În cazurile cronice, deblocarea forțată a articulației va avea drept consecință afectarea capsulei articulare și inhibiția tuturor mușchilor asociați. Amplitudinea mișcării se poate restabili semnificativ, dar consecința pe termen lung este instabilitatea acestei articulații. Tehnica corectă este de a trata țesuturile moi și abia ulterior, direct sau prin exerciții, a mobiliza articulația. Doar respectând aceste principii, riscurile și eventualele consecințe patologice sunt reduse la maxim. 

Chiar și la pacienții tineri, sportivi, aparent fără afecțiuni, există riscuri. Nemaivorbind de cei în vârstă, la care se recomandă utilizarea doar a tehnicilor „soft” de terapie. Fără manipulări directe, forțate.  

Este alegerea pacientului, dacă vrea să i se facă această manevră, dar și a terapeutului ce își asumă riscurile și consecințele.  

Organismul uman este complex și în același timp fascinant. Chiar și după o manipulare făcută corect, simptomele pot reveni, pentru că sunt doar niște consecințe.  

Urmăriți acest video. Eliminând cauza, corpul uman se autoreglează. Ușor, rapid.